Probabil va intrebati daca am simtit cutremurul de sambata seara sau cum imi place mie sa-i zic Alunecarea Nikitei. Pai nu, nu l-am simtit…se stie ca sunt mai nesimtita de fel. Si Deea la unison cu mine, pentru ca imi era alaturi in momentul acela de 5.3 pe scara Richter. Nu stiu cum se face, dar eu am simtit cred ca doar un cutremur, cel mult 2 la viata mea…Nu le simt nene, probabil pentru ca nici nu-mi prea bat capul.
Acum sa trecem mai departe, dar tot legat de cutremur. Ceea ce nu inteleg eu e instinctul ala de sinucigas al omului de a iesi imediat din casa, ceea ce implica coboratul pe scari sau cu liftul. What can I say, very smart move romanian idiots!!! Si in momentul in care au ajuns jos, unde stau???In fata scarii evident!Scara inconjurata de alte blocuri!Get it??Oricum erau numai babe (un alt prilej de a barfi si de a se intrece in povesti legate de cutremurul din `77. Evident, care a fost mai aproape de a inghiti galusca, castiga), deci mare pierdere nu era.
Deci, am ajuns la o concluzie! Si anume ca nu-mi place sa lucrez in weekend-uri si in zilele care se termina cu i. Presupun ca aici mi se alatura si Tani, pe care o salut (Ahoi!) si stiu ca acum sta la birou cu cafeaua langa ea, fumand o tigara si mai aruncand niste priviri ucigatoare oricui ii taie pragul.
Pe data viitoare,
XOXO
No comments:
Post a Comment